Italia și alte țări NATO au convenit să majoreze drastic cheltuielile pentru apărare în următorul deceniu, dar guvernul condus de Giorgia Meloni lucrează deja la modalități de a minimiza orice impact asupra finanțelor sale publice aflate în dificultate, potrivit unei analize Reuters. Spre deosebire de Spania, care a declarat deschis că nu poate depăși cu mult vechea țintă NATO de 2% din PIB, la un summit de săptămâna trecută, Italia a respectat regulile impuse de președintele american Donald Trump, angajându-se la 5% până în 2035 - cel puțin la suprafață. Giorgia Meloni, conștientă că sondajele de opinie arată că sporirea cheltuielilor pentru apărare este extrem de nepopulară în rândul italienilor, a încercat să-i liniștească după summitul NATO. „Acestea sunt cheltuieli necesare, dar ne-am angajat să nu deviem nici măcar un euro de la celelalte priorități ale guvernului”, a declarat ea reporterilor. Cheltuielile Italiei pentru apărare s-au ridicat la doar 1,5% din producție în 2024, aproape de limita inferioară a celor 32 de membri NATO. Guvernul a atins anul acesta obiectivul anterior de 2% printr-o serie de modificări contabile, luând în considerare și elemente excluse anterior, cum ar fi pensiile soldaților și garda de coastă. Însă atingerea noului obiectiv va fi mult mai dificilă. Pe hârtie, ar necesita o creștere a cheltuielilor de peste 60 de miliarde de euro, o sarcină uriașă pentru o țară cu a doua cea mai mare datorie din zona euro, de 135% din producție. Comisia Europeană, care îndeamnă, de asemenea, statele UE să majoreze cheltuielile pentru apărare, a adoptat o așa-numită „clauză derogatorie” de la regulile sale fiscale pentru a permite creșteri de 1,5% ale produsului intern brut pe an până în 2028. Italia, însă, are mai puține șanse de a utiliza această clauză, pentru că deficitul său este deja considerat prea mare. Oficialii italieni au declarat că Meloni va intensifica abordarea din acest an prin includerea unor elemente deja prevăzute în buget care au, în cel mai bun caz, o legătură slabă cu apărarea, sperând că tactica va fi acceptată de NATO și de Comisia Europeană. Italia, a treia cea mai mare economie a zonei euro, ar putea fi un test decisiv pentru alte țări NATO care au semnat și ele obiectivul de 5%, dar se confruntă cu dificultăți în atingerea acestuia. Oficialii au declarat că Roma are în vedere construirea de infrastructură civilă, cum ar fi porturi, șantiere navale și chiar un pod ambițios, planificat de mult timp, care să lege Sicilia de continent. În total, Italia intenționează să investească 206 miliarde de euro pentru modernizarea căilor ferate și încă 162 de miliarde pentru drumuri și autostrăzi, potrivit unui studiu parlamentar bazat pe date guvernamentale. Multe dintre aceste proiecte ar putea primi acum eticheta de apărare și securitate. „O mare parte din investițiile planificate în infrastructură se încadrează în parametrii NATO, pentru că au aplicații cu dublă utilizare”, a declarat pentru Reuters ministrul adjunct al Transporturilor, Edoardo Rixi. Ca răspuns la o solicitare de comentarii din partea Reuters, Comisia Europeană a declarat că este de competența Italiei să stabilească dacă scopul principal al unei infrastructuri este militar sau civil. Un oficial NATO a declarat că țările trebuie să aibă „o cale credibilă” pentru a-și îndeplini angajamentele privind cheltuielile în apărare „și vor oferi planuri privind modul în care vor susține creșterile investițiilor lor în apărare în fiecare an”. În remarci promițătoare pentru planurile Italiei, el a adăugat: „Avem nevoie de rețele de transport civil care să poată sprijini mobilitatea militară. Pe lângă tancuri, avioane de vânătoare și nave de război, avem nevoie de drumuri, căi ferate și porturi.” Italia a identificat deja proiecte strategice de infrastructură necesare, în valoare masivă de 483 de miliarde de euro, care urmează să fie finalizate în următorii ani, ceea ce înseamnă că nu există o lipsă de scheme potențiale care să fie incluse. Noul obiectiv NATO include o componentă esențială pentru cheltuielile de apărare, care trebuie să atingă 3,5% din PIB până în 2035, și un element suplimentar privind investițiile mai ample legate de securitate, în valoare de 1,5%. Modernizarea porturilor din orașele nordice Trieste și Genova, precum și a unui centru de construcții și întreținere navală din apropiere, La Spezia, ar fi eligibile pentru îndeplinirea criteriilor NATO, a declarat Rixi. „Dacă trebuie să construiți, să reparați și să întrețineți nave militare, precum și să transportați trupe și echipamente militare, trebuie să aveți infrastructuri adecvate pentru a face acest lucru”, a spus el. Timpul este, de asemenea, un factor cheie. Întrucât opoziția de centru-stânga afirmă că cheltuielile pentru apărare vor scădea resursele din statul bunăstării, Meloni dorește să amâne orice creșteri până după următoarele alegeri din 2027, au declarat oficialii. „Adevărata provocare pentru Meloni nu este suma, ci momentul ales”, a declarat Francesco Galietti, fondatorul think-tank-ului de risc politic Policy Sonar, cu sediul la Roma. În 2027, Italia va putea, de asemenea, să utilizeze pe deplin „clauza de excepție” a marjei de manevră fiscale a UE, cu condiția să își reducă deficitul sub 3% din PIB în 2026, așa cum a fost planificat. Din acest motiv, Roma a făcut lobby cu succes pe lângă aliații NATO pentru a evita impunerea unei creșteri anuale minime a cheltuielilor pentru apărare, a declarat un oficial care are cunoștințe despre negocieri, adăugând că Roma a jucat, de asemenea, un rol esențial în amânarea anului țintă de 5% până în 2035, față de anul 2032, planificat anterior. „Mesajul este clar, Italia va face tot ce trebuie pentru a-și îndeplini angajamentele față de NATO, dar o va face la timpul său”, a declarat Galietti.