Ursul Wojtek, simbol al curajului polonez, adus pe scenă
Update cu 9 luni în urmă
Timp de citire: 5 minute
Articol scris de: Simona Stan
Ursul Wojtek, simbol al curajului polonez, adus pe scenă
Wojtek, ursul care a fost adoptat de armata poloneză în 1943, a devenit subiectul unei noi piese de teatru. Această poveste emoționantă, despre prietenie și curaj, a fost adaptată pentru scena Albany Theatre din Coventry, Anglia, de scriitorul Alan Pollock, pe baza cărții sale pentru copii intitulate "The Bear Who Went To War".
Povestea lui Wojtek începe trist, după ce mama sa a fost ucisă de vânători. Ursul brun a călătorit alături de soldați din Orientul Mijlociu până în Italia, în timpul Bătăliei de la Monte Cassino, unde a transportat proiectile. Sue Butler, fiica lui Andrzej Gasior - un soldat care a luptat alături de Wojtek - a declarat că ursul era considerat un "simbol care unea soldații" pe câmpul de luptă. "Era mult mai mult decât un urs, era considerat ca fiind unul dintre ei", a explicat ea.
Andrzej Gasior, tatăl lui Sue, a fost deportat într-un lagăr de muncă din Siberia la doar 16 ani, după ce a fost prins încercând să treacă granița poloneză. Boala l-a copleșit, dar invazia Poloniei a fost un moment salvator, permițându-i să fugă. S-a alăturat Armatei Libere Poloneze și l-a cunoscut pe Wojtek. Ursul avea o slăbiciune pentru curmale, iar Andrzej îi oferea mereu aceste recompense.
"Făcea un adevărat spectacol când tata se făcea că trece pe lângă el, pentru că știa că primește și ceva", a adăugat Sue. Deși Wojtek era surprins uneori bând din sticle de bere, tatăl ei a dezvăluit că de fapt era doar apă, iar soldații erau foarte atenți cu el, oferindu-i protecție constantă.
După dislocarea forțelor poloneze în Europa, singura modalitate de a-l lua pe Wojtek cu ei a fost să-l "înroleze". Astfel, ursul a primit un nume, rang și număr, și a participat activ la campania italiană. Un veteran britanic și-a adus aminte cum a fost surprins să vadă un urs de 1,82 m transportând proiectile în timpul bătăliei.
După război, Wojtek a locuit în Berwickshire, Scoția, înainte de a ajunge la Grădina Zoologică din Edinburgh, unde a murit în 1963. La rândul său, Andrzej Gasior a emigrat în Anglia, lucrând într-o mină de cărbune și apoi stabilindu-se în Birmingham. Înainte de a pleca, a fost să-l viziteze pe Wojtek și, conform lui Sue, a lăcrimat la vederea ursului.
Adaptarea poveștii lui Wojtek pe scenă a venit după ce Alan Pollock a auzit-o de la o femeie în vârstă de 90 de ani în timp ce cerceta la Clubul Polonez din Coventry: "Mi-a spus povestea și din acel moment am fost captivat", a spus scriitorul. De-a lungul timpului, mulți soldați polonezi s-au stabilit în Marea Britanie, nedorind să se întoarcă acasă din cauza ocupării Poloniei de către Uniunea Sovietică. "Cei mai mulți dintre ei au plecat de acasă în 1939 sau 1940 și mulți nu și-au mai văzut niciodată casele sau familiile", a adăugat Pollock.
Sue Butler, aflând despre piesă întâmplător dintr-o discuție familială, a remarcat: "Este o lume mică și uneori lucrurile se aliniază". Această piesă de teatru promite să aducă în lumină una dintre cele mai extraordinare povești din istoria armatei poloneze.
