Turcia și Israelul își revendică influența în Orientul Mijlociu în urma crizei din Siria

Analiză publicată în Financial Times scoate în evidență cum Turcia și Israel acționează pentru a profita de slăbirea regimului Assad în Siria, în contextul competiției pentru puterea în Orientul Mijlociu. „Au mai rămas doar doi dintre noi printre conducători. Chiar acum suntem eu și Vladimir Putin.”, a declarat președintele turc Recep Tayyip Erdogan săptămâna trecută, exprimându-și o opinie cetățenească controversată despre statutul său în arena internațională.

Pe plan regional, Erdogan aspiră să se poziționeze ca unul dintre liderii care își reasamblează influența în Orientul Mijlociu. De asemenea, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu este văzut ca un rival redutabil. Recent, Turcia a fost singura putere regională care a susținut deschis Hayat Tahrir al-Sham (HTS) - gruparea islamistă care a contribuit la căderea regimului Assad. Ibrahim Kalin, șeful serviciului de informații turc, a efectuat o vizită la Damasc la scurt timp după ce HTS a preluat puterea, subliniind implicațiile strategice ale acestei alianțe.

În același timp, Israelul a fost activ în neutralizarea capacității militare a Siriei, bombardând instalații navale și aeriene și extinzându-și controlul în regiunea Înălțimilor Golan. Netanyahu a descris recentele evenimente ca fiind un „seism” în regiunile afectate, sugerând că acestea pot deschide noi perspective de redimensionare a granițelor în Orientul Mijlociu. Mesajul său rezonează cu aspirațiile mișcării coloniste din Israel, care dorește extinderea teritoriilor controlate.

Pe fondul instabilității din Siria, Netanyahu ar putea specula oportunitatea realizării unei confruntări decisive cu Iranul, care se află într-o perioadă de vulnerabilitate. În acest context, Israelul își întărește capacitățile militare și își asumă un rol activ pe mai multe fronturi: Gaza, Cisiordania și acum Siria. Deși Netanyahu se confruntă cu un mediu politic adesea nefavorabil, inclusiv acuzații de corupție, ambițiile lui de a înregistra un succes istoric continuă să primeze.

Pe de altă parte, atât Israelul cât și Turcia se confruntă cu controversa internațională și opoziția din partea puterilor arabe. Proiectele ambițioase de expansiune ale ambelor națiuni sunt alimentate de nevoile de securitate și putere regională, însă ele se lovesc de realitatea unei economii fragile. Economia Turciei este afectată de inflatie, iar Israelul, deși bine echipat militar, rămâne o țară mică, cu o populație de sub 10 milioane de locuitori.

Competiția dintre Erdogan și Netanyahu riscă să transforme Siria într-un câmp de bătălie pentru influență între puterile regionale. În același timp, Arabia Saudită și alte monarchii din Golf sunt conștiente de amenințările reprezentate de alinierea Turciei cu grupările islamiste și de acțiunile Israelului în teritoriu.

În săptămâna trecută, în timp ce Turcia sărbătorea evoluțiile din Siria, Arabia Saudită a obținut un succes pe plan diplomatic, fiind aleasă să organizeze Cupa Mondială din 2034. Acest contrast sugerează o preferință a țărilor din Golf de a lua o poziție de distanțare față de acțiunile agresive israeliene, în timp ce se concentrează pe consolidarea propriei securități. În concluzie, viitorul regiunii rămâne incert, influențat de deciziile capitale pe care le vor lua liderii locali și internaționali.