Adevărata amploare a numărului de studii medicale care foloseau produse din sânge infectat la copii în anii 1970 și 1980 a fost dezvăluită de documente analizate de BBC. Ele arată o lume secretă a testelor clinice nesigure care implică copii din Marea Britanie, deoarece medicii au plasat obiectivele de cercetare înaintea nevoilor pacienților. Au continuat mai bine de 15 ani, au implicat sute de oameni și i-au infectat pe majoritatea cu hepatita C și HIV. Un pacient supraviețuitor a declarat pentru BBC că a fost tratat ca un „cobai”. Studiile au implicat copii cu tulburări de coagulare a sângelui, a căror familii nu au fost de acord să participe. Majoritatea copiilor care s-au înscris sunt acum morți. Documentele arată, de asemenea, că medicii din centrele de hemofilie din toată țara au folosit produse din sânge, deși erau larg cunoscute ca fiind susceptibile de a fi contaminate. O lipsă de produse din sânge în Marea Britanie în anii 1970 și 1980 a însemnat că acestea au fost importate din SUA. Donatorii cu risc ridicat, cum ar fi prizonierii și dependenții de droguri, au furnizat plasmă pentru tratamentele care au fost infectate cu viruși potențial letali, inclusiv hepatita C - care atacă ficatul, ducând la ciroză și cancer - și HIV. Un produs din sânge, cunoscut sub numele de Factorul VII, a fost considerat a fi foarte eficient pentru oprirea sângerării, dar, de asemenea, pe scară largă este cunoscut ca fiind contaminat cu viruși. O anchetă publică este în desfășurare pe marginea scandalului. Raportul final va fi disponibil în luna mai. Luke O'Shea-Phillips, în vârstă de 42 de ani, are hemofilie ușoară - o tulburare de coagulare a sângelui care înseamnă că are vânătăi și sângerează mai ușor decât majoritatea. El a fost infectat cu hepatita C în timp ce era tratat la Spitalul Middlesex, din centrul Londrei, când i-a fost administrat tratamentul din cauza unei mici tăieturi la gură. Acesta avea vârsta de trei ani, iar asta se întâmpla în 1985. Documentele văzute de BBC sugerează că i s-a dat în mod deliberat produsul sanguin - despre care medicul său știa că ar fi putut fi infectat - pentru a putea fi înscris într-un studiu clinic. Deși nu mai fusese niciodată tratat pentru starea sa, Luke a primit un tratament termic cu factor VIII pentru a-i opri sângerarea gurii. O scrisoare a medicului lui Luke, Samuel Machin, către un alt expert în hemofilie, a fost depusă ca dovadă în ancheta publică privind scandalul sângelui infectat. Scriindu-i o scrisoare lui Peter Kernoff, de la Spitalul Regal Liber din Londra, Dr Machin a detaliat tratamentul pentru Luke și alt băiat, spunând „Sper că vor fi potriviți pentru procesul dumneavoastră cu tratament termic”. Înainte cu câteva luni, doctorul Kernoff a cerut colegilor medici din domeniu să identifice pacienții potriviți pentru studiile clinice. Mai exact, a spus el, trebuiau să fie „pacienți netratați anterior”, cunoscuți ca „PUP” în comunitatea medicală. De asemenea, au fost supranumiți „hemofili virgini” – un termen scris în fișa medicală a lui Luke de Dr Machin. Luke a declarat pentru BBC: „Am fost un cobai în studiile clinice care ar fi putut să mă omoare. Nu există nicio altă modalitate de a explica - tratamentul mi-a fost schimbat, astfel încât să pot fi introdus în studii clinice. Această schimbare în medicație mi-a dat o boală fatală - hepatita C - dar mamei nu i s-a spus niciodată. Pentru lumea științifică, a fost un beneficiu incredibil să fii un hemofilic virgin”, a adăugat el. În anii următori, pe măsură ce studiul medical a ajuns la concluziile sale, Luke a făcut multe analize de sânge. Medicii au spus că îl monitorizează și, la acea vreme, mama lui, Shelagh O'Shea, a fost recunoscătoare. În descoperirile lor, publicate în 1987, Dr. Kernoff și Dr. Machin au concluzionat că tratamentul termic a avut „un efect puțin sau deloc” în reducerea riscului de hepatită C. Atât Dr. Kernoff, cât și Dr. Machin sunt acum morți. Înainte de a muri, doctorul Machin a dat mărturie anchetei publice, când a confirmat că Luke fusese recrutat în studiul doctorului Kernoff. El a negat că acest lucru a fost făcut fără știrea mamei lui Luke. „Acest lucru ar fi fost discutat cu mama lui, deși recunosc că standardele de consimțământ în anii 1980 erau destul de diferite de ceea ce sunt acum”, a spus Dr Machin. Cu toate acestea, doamna O'Shea a declarat că nu i s-a spus „absolut deloc” despre proces. Aceasta declară: „Cu un copil de trei ani și jumătate, nu m-aș fi gândit la o astfel de acțiune. Nu i-aș fi permis niciodată copilului meu să participe la un proces – niciodată”, a adăugat ea. Documentele arată că medicii știau că Luke a contactat hepatita C încă din 1993, dar nu i s-a spus până în 1997. O fișă medicală menționează un rezultat pozitiv al testului și prevede: „Nu am discutat cu pacientul sau familia”. Cu toate acestea, dovezile din studiile clinice au ridicat îngrijorări mai ample. Profesorul Emma Cave, de la Universitatea Durham spune că: „Un pacient ar trebui să primească întotdeauna cel mai bun tratament posibil și ar trebui să-și fi dat întotdeauna consimțământul informat – dacă acești doi factori nu au fost atinși, atunci un studiu ar fi considerat foarte problematic”. Profesorul Edward Tuddenham, care a fost medic care se ocupa de hemofilie la Spitalul Royal Free în anii 1980, a confirmat aceste temeri. Când a fost întrebat dacă credea că standardele etice au fost îndeplinite în timpul studiilor clinice din anii 1980, el a răspuns simplu: „Nu”. Ancheta BBC a dezvăluit că Dr Machin și Dr Kernoff făceau parte dintr-o comunitate de medici cu ambiții similare. O școală specializată de lângă Alton, în Hampshire, a fost frecventată de o cohortă mare de băieți hemofili. Școala pentru copii cu dizabilități avea o unitate de hemofilie NHS la fața locului, astfel încât băieții care aveau sângerări puteau fi tratați rapid și apoi să se întoarcă la lecții. Doctorul lor, Dr. Anthony Aronstam - care a murit de atunci - și-a folosit cohorta „unică” de băieți pentru studii clinice extinse. O serie de experimente a vizat dacă utilizarea de trei până la patru ori mai mult factor VIII decât este necesar în mod normal de către un copil ar ajuta la reducerea numărului de sângerări pe care le avea. Acesta a fost un tratament preventiv, cunoscut sub numele de profilaxie, și a implicat injecții repetate cu produse infectate cu factor VIII și teste de sânge ulterioare. Concentrațiile mari de produse din sânge infectate au fost administrate băieților fără acordul lor - sau al părinților lor. Dintre cei 122 de elevi care frecventau Colegiul Treloar în perioada 1974-1987, 75 au murit până acum din cauza infecțiilor cu HIV și hepatita C. Gary Webster, care a fost înscris fără să știe, spune: „În ciuda faptului că știau că produsul era plin de hepatită, au început un studiu care ne cerea să avem mult mai mult sânge decât aveam nevoie”. Ade Goodyear, elev la Colegiul Treloar din 1980 până în 1989, a adăugat: „Am fost tratați ca niște șobolani de laborator. Au fost o mulțime de studii la care ne-am înscris cu toții în deceniul în care am fost la școală”. În mod controversat, un alt studiu a implicat tratamente placebo. Aceasta a însemnat că unor băieți, care credeau că li s-a administrat Factorul VIII pentru a preveni sângerările, li s-a administrat de fapt o soluție salină. Gary Webster spune: „Când crezi că ai primit un tratament, asta îți schimbă comportamentul. Alergi mai mult, joci mai dur fotbal. Pentru un hemofilic, te simți puțin invincibil pentru o fereastră scurtă. Dar cu un placebo, pur și simplu îți riști viața schimbându-ți comportamentul”. El a declarat pentru BBC că era pedepsit la școală dacă rata injecțiile: „Ar fi însemnat că încercările lor ar fi fost viciate și așa că noi, copiii, am fost forțați să respectăm ce voiau”. Dorința Dr. Kernoff de avansare clinică prin cercetare a fost riguroasă, la fel ca și vânătoarea sa de subiecți potriviți pentru studii - PUP și hemofili virgini - care i-au determinat pe cei implicați să devină din ce în ce mai tineri. Un copil de patru luni a fost implicat într-un proces. Printre studiile sale a fost și unul care a comparat infectiozitatea unui alt produs din plasmă sanguină - Crioprecipitat (Cryo) - cu concentratele de factor VIII. Cryo a fost folosit pentru tratarea afecțiunilor ușoare de coagulare a sângelui. Conținea proteina factorului VIII, dar la concentrații mai mici și de la mai puțini donatori și, prin urmare, a fost considerat a fi mai puțin riscant. Căutarea doctorului Kernoff de subiecți potriviți l-a condus la Mark Stewart împreună cu fratele și tatăl său, care aveau toți cazuri foarte ușoare de boală von Willebrand - un alt tip de tulburare de coagulare a sângelui. Tratamentul lor obișnuit era efectuat cu Cryo. Ca parte a testului său, doctorul Kernoff le-a dat în schimb toate concentratele de factor VIII: „Până când ni se dădeau concentrate, o dată pe lună aveam o mică sângerare nazală și te duceai și dădea Cryo și atât”. Toți trei au contactat hepatita C. Fratele și tatăl lui Mark au murit amândoi de cancer la ficat, după ce infecția a atacat organul. Nu li s-a spus că au boala până când nu a fost prea târziu pentru tratament Mark a spus: „Furios este un eufemism. Tatăl tău este în trăsura din față, fratele tău este în trăsura a doua și tu ești în trăsura a treia - așa că știi ce urmează. Nu se deviază de pe acea cale. Așa funcționează hepatita C”. O declarație a lui Treloar arată: „Așteptăm publicarea anchetei de sânge infectat, care sperăm că va oferi foștilor noștri elevi răspunsurile pe care le-au așteptat”. Ancheta privind scandalul de sânge infectat se va încheia pe 20 mai.