Proiectul Skylon, un vis britanic de zeci de ani pentru avioane hipersonice, a ajuns la final după trei decenii, potrivit digi24.ro. Compania Reaction Engines a încercat să transforme vechiul design al avionului spațial Hotol într-o aeronava fără echipaj, capabilă să zboare la viteze foarte mari. Însă, în ciuda eforturilor și a sprijinului guvernamental, proiectul s-a lovit de cele mai mari obstacole din industria tehnologică, cunoscute ca „Valea morții”, unde cele mai inovatoare tehnologii stagnează din lipsă de fonduri și susținere.
Update cu 2 luni în urmă
Timp de citire: 3 minute
Articol scris de: Maria Simionescu
Proiectul Skylon, un vis britanic de zeci de ani pentru avioane hipersonice, a ajuns la final după trei decenii, potrivit digi24.ro. Compania Reaction Engines a încercat să transforme vechiul design al avionului spațial Hotol într-o aeronava fără echipaj, capabilă să zboare la viteze foarte mari. Însă, în ciuda eforturilor și a sprijinului guvernamental, proiectul s-a lovit de cele mai mari obstacole din industria tehnologică, cunoscute ca „Valea morții”, unde cele mai inovatoare tehnologii stagnează din lipsă de fonduri și susținere.
Richard Varvill, fostul director de tehnologie al Reaction Engines, notează că „totul s-a destramat” și regretă că proiectul nu a ajuns să devină realitate. El explică rolul esențial al tehnologiei de transfer termic, care ar fi permis răcirea aerului foarte fierbinte, de până la 1.000 de grade Celsius, necesar pentru funcționarea motoarelor hipersonice. Fără această răcire, motorul s-ar topi, iar dezvoltarea a continuat în laboratoare din SUA și Marea Britanie, pentru a crea un motor nou și revoluționar.
Guvernul britanic a fost inițial cel care a investit zeci de milioane de lire sterline pentru acest proiect, în colaborare cu Rolls-Royce. În ciuda acestor eforturi, lipsa de resurse din partea armatei și a altor investitori a fost un obstacol major. Adam Dissel, președintele Reaction Engines și conducătorul filialei americane, menționează că „tehnologia funcționa bine, dar unele companii mari nu au fost dispuse să investească mai mult”. Principalii investitori erau Boeing, BAE Systems și Rolls-Royce, dar, din cauza reticenței acestora, proiectul a fost abandonat.
Dissel consideră că aceste experiențe oferă lecții importante pentru alte start-up-uri din domeniu, subliniind importanța menținerii optimismului: „Cu siguranța, nu ai altă opțiune.” Deși compania a intrat în faliment, fostii angajați speră ca invențiile și designurile dezvoltate să fie utilizate în alte proiecte viitoare. Dissel adaugă că „Reaction Engines a fost mereu la limita imposibilului”, iar Richard Varvill încheie sec: „Am eșuat pentru că ne-am rămas fără bani.”
