Femeile din Ucraina călătoresc în zone periculoase pentru a-și susține soții soldați

Multe femei din Ucraina își riscă viața călătorind în zone periculoase pentru a-și vizita soții și partenerii aflați pe front, unde acestea se luptă împotriva forțelor ruse. La aproape trei ani de la invazia Rusiei în Ucraina, femeile împărtășesc modul în care reușesc să mențină legături strânse cu cei dragi. „Încercăm să ne imaginăm că, timp de două zile, războiul nu există”, a declarat o femeie într-un interviu.

Damina Serbyn și Roman Myronenko, ambii în vârstă de 38 de ani, se străduiesc să își continue relația în ciuda dificultăților de pe timp de război. Myronenko, care este comandant adjunct al unui batalion de drone în Harkov, a mărturisit că se simte incomplet atunci când partenera lui este departe. Cei doi s-au întâlnit pentru prima dată la o piesă de teatru în Kiev și, după câteva întâlniri, s-au căsătorit. Din păcate, imediat după nuntă, el a fost trimis pe front. De atunci, Serbyn călătorește ore întregi la fiecare două săptămâni pentru a-l vedea, în ciuda riscurilor de atacuri cu rachete și drone în zona Harkov.

Alte femei, cum ar fi Kateryna Kapustina, o jurnalistă de 32 de ani, își asumă riscuri suplimentare și călătoresc în zone chiar mai periculoase pentru a-și vizita soții. Kapustin, mecanic în vremuri liniștite, trebuie să tracteze vehicule avariate, expunându-se la pericol constant. „Fiul meu și Ihor sunt tot ce am”, povestește ea, subliniind dificultatea de a fi departe de soț.

Yulia Hrabovska, o actriță în vârstă de 35 de ani, a rămas însărcinată înainte ca soțul ei, Volodimir Hrabovsky, să plece pe front. De fiecare dată când îl vizitează, cei doi încearcă să se comporte normal, gătind și vizionând filme. Hrabovska menționează că sfidează realitatea războiului pentru a se bucura de fiecare moment petrecut împreună.

Harkov a devenit un punct de întâlnire pentru familiile soldaților, unde se vând flori și produse cosmetice, de obicei adresate soldaților. Femeile aduc mâncare gătită cu dragoste partenerilor lor. De exemplu, Yevheniya Dukhopelnykova, în vârstă de 47 de ani, a petrecut o zi întreagă gătind pentru soțul ei, devenit soldat.

În ciuda pericolelor, aceste femei insistă asupra importanței legăturilor lor, știind că fiecare întâlnire ar putea fi ultima. Alina Otzemko, psiholog clinician, a vizitat de mai multe ori soțul ei, soldat, și, după moartea acestuia, a realizat că a făcut tot ce a putut pentru a păstra amintirea lui vie pentru fiul lor. Aceasta a realizat că nu ar fi putut să stea acasă, știind că riscurile erau la ordinea zilei.

În concluzie, aceste povești ilustrează nu doar curajul, ci și determinarea femeilor ucrainene de a-și susține partenerii în ciuda adversităților, menținând vie speranța și dragostea pe timp de război.