Europa își intensifică eforturile de rearmare în contextul războiului din Ucraina, notează digi24.ro. Potrivit unor analize, statele membre ale Uniunii Europene se confruntă cu dileme complexe privind independența militară față de Statele Unite și necesitatea de a-și consolida propriile capacități de apărare. La Bruxelles, liderii europeni au aprobat recent un plan de creștere a cheltuielilor militare, cu scopul de a face Europa mai rezilientă și mai autonomousă, a declarat Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene. În același timp, experți precum Almut Moller avertizează asupra faptului că această cursă a remilitarizării are implicații periculoase și va necesita implicarea întregului electorat european, deoarece investițiile în securitate nu sunt de scurtă durată.
Update cu 2 luni în urmă
Timp de citire: 8 minute
Articol scris de: Simona Stan
Europa își intensifică eforturile de rearmare în contextul războiului din Ucraina, notează digi24.ro. Potrivit unor analize, statele membre ale Uniunii Europene se confruntă cu dileme complexe privind independența militară față de Statele Unite și necesitatea de a-și consolida propriile capacități de apărare. La Bruxelles, liderii europeni au aprobat recent un plan de creștere a cheltuielilor militare, cu scopul de a face Europa mai rezilientă și mai autonomousă, a declarat Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene. În același timp, experți precum Almut Moller avertizează asupra faptului că această cursă a remilitarizării are implicații periculoase și va necesita implicarea întregului electorat european, deoarece investițiile în securitate nu sunt de scurtă durată.
De asemenea, se observă o preocupare reală în rândul cetățenilor din diferite state. În Polonia, de exemplu, zeci de mii de civili participă la cursuri de pregătire militară de bază, ca răspuns la riscul crescut de conflict, după cum notează corresponsdența de la Gdynia. Patricia Ozdarska, angajată a unui hotel, a spus că a învățat să folosească grenade și arme, pentru a-și asigura propria siguranță în caz de conflict. Ea a menționat: „Este ceva diferit pentru mine, dar consider că e important să știu să mă apăr dacă va fi nevoie.” Această pregătire civică reflectă temerile legate de intensificarea conflictului din regiune și de necesitatea unui program de apărare personală.
În același timp, creșterea cheltuielilor militare în Europa și rearmarea rapidă ridică întrebări legate de sustenabilitate și de efectele sociale. Un sondaj realizat în Italia arată scepticism față de accelerarea procesului de militarizare, unii cetățeni considerând că prioritatea trebuie să fie rezolvarea problemelor sociale și nu armamentul. În plus, în țările membre NATO, armata Poloniei este a doua ca mărime după cea a Turciei, iar guvernul polonez majorând cheltuielile pentru apărare cu scopul de a răspunde mai eficient amenințărilor din regiune, potrivit estimărilor.
Conform unui raport citat de Deutsche Welle, statele europene trebuie să își crească cu aproximativ 20% forțele militare pentru a putea înlocui în totalitate prezența extraordinară a trupelor americane, care în Europa sunt de aproximativ 80.000. Washingtonul și-a redirecționat în ultimii ani atenția către Asia, iar ele nu intenționează încă să se retragă complet din continentul european. Cu toate acestea, alianța NATO se află sub presiune, iar oficialii americani solicită europenilor să asume o responsabilitate mai mare în apărarea propriului teritoriu, după cum menționează secretarul pentru Apărare, Pete Hegseth.
La nivelul Uniunii Europene, liderii au aprobat un plan de mobilizare a circa 800 de miliarde de euro pentru cheltuieli de apărare, oferindu-le țările mai multă flexibilitate fiscală pentru achiziții militare și investiții în industrie. Este o decizie istorică, care marchează o schimbare majoră în politica europeană de securitate, după ani de echilibrare între colaborare și dependență de SUA. Neil Moller apreciază că, deși aceste măsuri vor dura ani pentru a fi implementate pe deplin, ele semnalează o voință politică clară.
La frontiera cu enclava rusă Kaliningrad, se resimt încă ecourile conflictelor istorice și temerile unor posibile runde de violență. Historicii amatori caută artefacte din al Doilea Război Mondial, iar unii voluntari speră ca tensiunile din regiune să nu escaladeze. Și în Olanda, cetățenii sunt sfătuiți să fie pregătiți pentru situații de urgență, ceea ce reflectă anxietățile generate de contextul actual. Proprietarul unui magazin de provizii, Luuk van de Ruit, spune că numărul comenzilor pentru truse de supraviețuire a crescut de la 50 la 500 pe zi, iar reacțiile populației variază de la preocupare acută, la scepticism, unii considerând că responsabilitatea aparține guvernelor.
În ceea ce privește vulnerabilitatea nucleară, se menționează că Rusia și Statele Unite dețin împreună cele mai multe arme nucleare, iar fostele puteri europene cu arsenal nuclear sunt Marea Britanie și Franța. Întrebat despre posibilitatea ca Franța și Marea Britanie să înlocuiască în viitor scutul nuclear al SUA, analistul Camille Grand afirmă că, pentru moment, armele nucleare ale Europei sunt strict de descurajare și nu pot substitui complet această protecție. În același timp, progresul în dezvoltarea unui arsenal nuclear comun european ar dura cel puțin 10 ani, dacă ar fi susținut de un sprijin democratic larg.
În final, experții subliniază că, indiferent de evoluție, Europa trebuie să continue să investească în industria de apărare și să dezvolte capacitățile necesare pentru a putea face față provocărilor de securitate. Totodată, se împărtășesc temeri cu privire la riscul ca această cursă să crească tensiunea internațională, mai ales dacă nu se va putea asigura o dezbatere democrată adecvată.
Conform notează digi24.ro, drumul spre o autonomie reală a Europei în domeniul militar este de lungă durată și plin de provocări, dar și de semnale de speranță în privința orei în care continentul va putea să se apere singur în eventualitatea unui nou conflict.
