Crăciunul este mai mult decât o sărbătoare creștină, având origini în numeroase obiceiuri și ritualuri vechi din spațiul roman, iudaic, grecesc și nord-european. DEX Online și cercetătorii arată că această sărbătoare a evoluat în decursul timpului, păstrând și adaptând elemente din diverse culturi, ceea ce explică complexitatea și importanța sa modernă.
👉Origini etimologice și influențe ale sărbătorii Crăciunului
August Scriban, în „Dicționaru limbii românești” (1939), precizează că, în Roma antică, în locul Crăciunului se sărbătoreau Saturnaliile între 16 și 18 decembrie, iar ulterior creștinii au împins sărbătoarea Nașterii lui Hristos pe 25 decembrie, dată preluată de la sărbătoarea solară păgână. „La Romani, în locul Crăciunuluĭ se serbau Suturnaliile (16-18 Dec.), iar la sfîrșitu anului ziua nașterii zeilor… Ziua a fost luată de la păgîni, care-l sărbau atunci pe zeul soarelui”, explică Scriban.
Etimologia cuvântului Crăciun are mai multe ipoteze: de la latinescul , care simbolizează re-crearea universului prin întruparea divinității, dar și originile sale posibile autohtone sau slave, legate de obiceiuri precreștine și arbori ritualici. Narcisa Știucă notează în „Spirala sărbătorilor” că termenul ar putea deriva fie din latinescul creație, fie dintr-un cuvânt albanez legat de „butuc”, în legătură cu arderea unui lemn uriaș în noaptea de Ajun.
👉Tradiții și sărbători de Crăciun în România secolului XIX
Leonida S. Georgescu, un ploieștean născut în jurul anului 1850, a descris obiceiurile Crăciunului la Ploiești în jurul anului 1920, reflectând practicile de acum peste 150 de ani. El relatează că, pe 15 noiembrie, începea o petrecere de dinaintea postului Crăciunului, iar de pe 6 decembrie copiii mergeau cu steaua și vicleimul, un colind popular despre nașterea lui Isus.
Ziua de Ignat, pe 20 decembrie, era dedicată tăierii porcului, iar în ajunul Crăciunului, mesele erau bogate în mezeluri, caltaboși și fripturi, iar vinul bun era nelipsit. Crăciunul începea cu participarea la slujba bisericească, după care urma masa festivă. Georgescu descrie și pregătirile specifice, ca uscarea merelor și stafidelor, precum și depozitarea murăturilor pentru sărbători.
